Am terminat de citit cartea MARI SFINTI. Este o carte cu subiecte ce in mod normal nu creaza asupra mea atractie. Am citit-o la indemnul unui coleg care l-a randul lui a citit carti recomandate de mine. Imi pare bine ca am citit-o si ca mi-a fost recomandata.
Cartea este o colectie de texte scrise de diferiti autori despre umatorii sfinti:
– SFANTUL PAVEL – de Emile Baumann
– SFANTUL AUGUSTIN – de Louis Bertrand
– SFANTUL BERNARD – de Rene Guenon
– SFANTUL DOMINIC – de Georges Bernanos
– SFANTUL FRANCISC DIN ASSISI – de Gabriel Mourey
– SFANTUL BONAVENTURA – de Etienne Gilson
– SFANTUL TOMA DIN AQUINO – de Jacques Maritain
– SFANTA IOANA D’ARC – de Stanislas Fumet
– SFANTA TEREZA DIN AVILA – de Jean Soulairol
– SFANTUL IOAN AL CRUCII – de Maurice Brillant
Cartea este plina de bunatate, intelepciune, intrigi, rautate, date istorice si multe alte lucruri interesante.
Cat despre acesti oameni considerati sfinti, pot spune ca impresia mea este urmatoarea: acesti oameni au fost cu adevarat cautatori de Dumnezeu. Au crezut in El si au actionat conform credintei lor. Faptele lor demonstreaza o credinta autentica, o credinta ce se poate proba. Unii dintre ei chiar au dat aceasta proba…au fost omorati pentru credinta lor. Intre ei aflam mari teologi, carturari, nobili, dar si oameni simpli. Unul din acesti invatati este Sf. Bonaventura. Acest sfant mi-a atras atentia in mod deosebit. Sunt trei pasaje pe care as vrea sa le redau aici si care m-au pus pe ganduri:
Primul pasaj:
“Dar, a insistat parintele Gilles, se poate oare intampla ca un om care nu este invatat sa-l poata iubi pe Dumnezeu tot atat cat si un savant?”…Bonaventura a raspuns: ” Nimic nu impiedica un sarman batran sa-l iubeasca pe Dumnezeu cu mult mai mult decat un Doctor in teologie”. La auzul acestora , fratele Gilles a alergat pana in marginea gradinii si, aplecandu-se peste balustrada, a strigat cu toate fortele sale: “Ascultati cu totii! Chiar si un sarman batran care nu a invatat niciodata nimic si care nici macar nu stie sa citeasca, il poate iubi pe Dumnezeu cu mult mai mult decat fratele Bonaventura!”
Al doilea pasaj:
Intr-o zi in care mergea de-a lunul drumului spre Assini, unde trebuia sa prezideze Capitulul General al Ordinului, un frate a vrut sa-i vorbeasca, intre patru ochi, in orasul Foligno; dar i-a fost imposibil acestui frate sa-l intalneasca in particular. I-a luat-o deci inainte, a ajuns la Spello inaintea lui Bonaventura, si a asteptat pe drum, in afara orasului, trecerea ministrului general si a fratilor care il insoteau. Trupa calatorilor apropiindu-se, el a strigat: “Parinte, pentru pacea sufletului meu, am nevoie sa vorbesc cu Dumneavoastra; va rog, nu respingeti un copil sarman si nenorocit! Sfantul Bonaventura a parasit de indata companionii de drum, a venit si s-a asezat pe pamant alaturi de fratele care a ajuns sa-i vorbeasca, l-a ascultat vreme indelungata, cu rabdare si bunatate, si s-a despartit de el dupa ce l-a incurajat deplin cu sfaturile sale. Mai putini rabdatori decat superiorul, membrii suitei sale au considerat asteptarea prea lunga, si l-au intrebat daca considera cu adevarat convenabil ca un ministru general sa-si intrerupa calatoria si sa se aseze pe pamant, alaturi de primul frate venit, pentru a-i asculta relatarea scrupulelor sale? La aceasta Bonaventura a raspuns: Eu sunt ministrul lui, adica, daca nu cumva ma insel, servitorul sau, si el imi este mie stapan.” Cati ministri nu am cunoscut, de atunci incoace, care au uitat intelesul acestui cuvant!
Al treilea pasaj:
Fratele Bonaventura era in manastirea Mugello, in apropierea Florentei, in 1273, cand a fost informat ca trimisii Sanctitatii Sale Grigore al X-lea il asteapta la poarta manastirii, pentru ai remite palaria de Cardinal. Exact in acel moment, ministru general al Ordinului era ocupat cu spalatul veselei, excelent exercitiu pentru aceia al caror exces de intelectualitate le ameninta inteligenta. A refuzat in mod categoric sa-si intrerupa treaba. “Sa terminam mai intai de a ne indeplini datoriile situatiei noastre, le spune el fratilor sai , va fi apoi timp pentru ca sa ne asumam si misiuni mai grele”.
Acestea fiind spuse, va indemn sa cititi aceasta carte!